Afectiuni » Demență senilă (senilitate)
Demenţa este o pierdere a aptitudinilor mentale care afectează viaţa cotidiană a persoanei în cauză. Ea poate provoca probleme ale memoriei şi ale gândirii şi capacităţii de abstractizare. De regulă demenţa se înrăutăţeşte cu timpul, durata accentuării simptomelor diferind de la o persoană la alta. Cauzele pentru senilitate nu sunt cunoscute cu exactitate, însă se pare că un rol important îl deţin traumele suferite în copilărie. Demenţa senilă debutează în mod obişnuit între 65 - 70 de ani, mai rar şi neobişnuit sub această vârstă.
Debut:
Debutul pentru demenţa senilă se caracterizează printr-o diminuare progresivă a funcţiilor cerebrale, în special a memoriei şi orientării. Un alt semnal este apariţia de confabulaţii. La început se observă mici greşeli ocazionale referitoare la unele detalii ale evenimentelor sau acţiunilor, pentru ca mai apoi, cu timpul, însuşi evenimentul în sine să fie uitat. Gândirea devine lentă, pacientul începe să se încadreze în anumite şabloane de mult însuşite, se îngustează cercul preocupărilor, se constată o schimbare a comportamentului afectivo-emoţional, ţinută neîngrijită, neglijenţă în general, activitate stereotipă, întâlnindu-se frecvent colecţionarismul de obiecte inutile, episoade psihotice de furie, irascibilitate.
Faza a doua:
În cea de-a doua fază de demenţă senilă - numita "de stare" - sindromul predominant devine amnezia progresivă, iniţial manifestată doar în ceea ce priveşte evenimentele recente, cele din trecutul îndepărtat menţinându-se încă bine conservate. Bolnavul ajunge să-şi amintească doar evenimente din copilărie, adolescenţă, tinereţe, ajungând să se considere copil sau tânăr şi să se comporte în consecinţă. Dezorientarea este mai întâi temporală şi ulterior spaţială, bolnavii uitându-şi numele, adresa, rătăcindu-se pe stradă, în curte, în casă. Pe lângă aceste simptome majore, apar tulburări de gândire şi limbaj, acestea devenind dezordonate, cu pierderea şirului ideilor, cu repetiţii de cuvinte şi expresii, uneori fără legătură între ele. Bolnavii de demenţă senilă pot prezenta anumite accese depresive, maniacale sau paranoide şi halucinaţii.
Stadiul final:
În stadiul final de senilitate, când viaţa psihică abia mai pâlpâie în organismul bolnavului, se instalează o stare de apatie, deteriorare intensă psihică şi somatică, ajungându-se la o existenţă mai mult vegetativă care duce, într-un timp mai lung sau mai scurt (în medie trei-cinci ani) la moarte, în urma unor complicaţii de tip pulmonar, renal, cardiovascular.